Hai să socializăm la Cascada Bigăr, Cheile Nerei, Cascada Beușnița, Cazanele Dunării și Băile Herculane

Cele mai frumoase excursii pornesc din bulevardul Unirii, de la Horoscop și sunt organizate de Hai să socializăm! Văzusem multe poze și clipuri în care Cascada Bigăr era inculsă în topul celor mai frumoase cascade din lume, așă că atunci când pe site-ul https://haisasocializam.ro a apărut această excursie, am zis că trebuie să merg și eu.

Dornică să descoper locuri frumoase, alături de oameni minunați, iubitori de natura și de socializare, am plecat, într-o zi de vineri, 13 aprilie, către Băile Herculane.

Până am ajuns la destinație deja mă împrietenisem cu cei din grup, schimbasem impresii și ne primisem cadourile de fidelizare, din partea Hai să socializăm! – bandane, pixuri, carabiniere, șepci etc., in funcție de numărul de excursii la care am participat.

După ce ne-am cazat și am mâncat la Sara’s Sons, am plecat să vizităm stațiunea Băile Herculane, faimoasă pentru apele sale termale cu puteri tămăduitoare. Ne-am oprit la Gara Regală, decorată în stil baroc austriac, locul unde au poposit și împăratul Franz Josef al Austro-Ungarie, împărăteasa Sissi, regele Alexandru al Serbiei și regele Carol I al României.

Am plecat să facem un tur al stațiunii și Tudor, ghidul nostru, ne-a prezentat principalele obiective turistice.

Plimbarea noastră a început din Parcul Central, unde am admirat magnoliile înflorite, arborele mamut de sequoia vechi de peste 110 ani, hotelul Decebal (Franz Josef), cazinoul.

Am continuat promenada spre Piața Romană, unde se afla și statuia lui Hercule, simbolul stațiunii.

În capătul Aleei Romane se află o frumoasă biserică de rit catolic, iar noi ne-am continuat plimbarea pe Valea Cernei, am trecut pe lângă Hotelul Roman și am urcat la Grota Haiducilor.

La întoarcere am intrat prin Băile Imperiale Austriece o construcție absolut impresionantă, somptuoasă, o bijuterie arhitecturală, care din păcate se află în paragină.

Pentru că se înserase și deja, după atâta mers și aer curat, ni se făcuse foame, am oprit la Casa LoraBella, unde am mâncat, discutat și ne-am cunoscut mai bine, într-un cadru foarte frumos, pe malul râului Cerna.

Cei care au dorit să continue distracția, s-au oprit la recepția hotelului, unde s-au desfășurat diverse jocuri de socializare. Însă, nu pentru foarte mult timp, pentru că a doua zi ne trezeam de dimineață pentru a pleca spre Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița.

Prima oprire, în ziua de sâmbătă, a fost la faimoasa cascadă Bigăr. În topul casadelor unice din lume, întocmit de site-ul american “The World Geography”, Bigăr se află pe primul loc. Este o cascadă frumoasă, depinde doar de lumină să surprinzi acele picături de apă fosforscente și albastre, care apar în toate pozele de pe internet.

Cu o cădere a apei de la o înălțime de 7 m, cascada are și o frumoasă legendă: o familie de țărani din zonă, își dorea foarte mult un copil.  Într-o noapte femeii i se arată în vis o vrăjitoare care îi spune că va rămâne însărcinată dacă bea apă din izvorul de sub stâncă. În cazul în care copilul ar fi fost fată, ar fi trebuit să nu se îndrăgostească pentru a nu muri. Fata s-a îndrăgostit de tânărul Bigăr, iar tatăl ei o închide în grota de deasupra izvorului, pentru a o feri de acesta.

Tânăra suferă foarte mult, iar vrăjitoarea înduplecată de durerea ei, îi transformă părul într-o cascadă pe care i se preling lacrimile de suferință. Tânărul Bigăr, sfâșiat de dorul fetei, se aruncă în apele cascadei, care îi va purta numele, urmând ca dragostea lor să se împlinească pe celălalt tărâm.

Am băut și noi apă din izvorul Bigăr, pentru a ne bucura de dragoste veșnică și am urcat în grota în care legenda spune că a fost închisă fata.

Ne-am continuat drumul către satul Potoc, unde mijocul de transport neconvențional ne aștepta să ne ducă la păstrăvăria din Valea Beiului. Tot drumul pe Cheile Nerei a fost o adevărată aventură, încercând să ne ferim din calea crengilor în timp ce admiram frumusețile oferite de natură. A fost o experiență amuzantă, unică, ce trebuie încercată cel puțin o data-n viață.

Ajunși la cabana Valea Bei, am rămas surprinși de peisaj și am plecat pe traseul spre Ochiul Beiului.

E un traseu ușor, lejer, pe care îl parcurgi fără efort, putând să te bucuri de revărsările de apă și de tot ce natura îți oferă.

Lacul Ochiul Bei este de un verde smarald năucitor, de o frumesețe care îți încântă privirea și îți rămâne pe retină.

Cum această zonă este plină de legende și Ochiul Bei are propriile legende. Una dintre ele spune că fiul unui bei, guvernator al acestei zone în Imperiul Otoman, se îndrăgostește de fata unor păstori. Beiul nu este de acord cu acestă iubire și ordonă ca fata să fie omorâtă. Tânărul începe să plângă, iar din lacrimile ochilor lui albaștri se creează acest lac care are forma unui ochi cu diametrul de 20 de metri. A doua poveste, o aflați de la Tudor, ghidul Hai să socializăm!, daca vizitați cu el aceste locuri.

După încă 30 de minute de mers prin pădure, am ajuns la cascada Beușnița. Această este formată din 3 cascade, care au căderi de apă între 3 și 15m.

Din punctul meu de vedere, Cascada Beușnița este mult mai frumoasă decât Bigăr pentru că este mult mai mare, iar căderile de apă sunt mai spectaculoase.

După această drumeție ne-am relaxat, ne-am bucurat privirea și ne-am încărcat cu energie pozitivă, așa că am plecat cu gândul să mai revenim în aceste locuri de o frumesețe pe care obiectivul apartului foto nu o poate surprinde.

Ajunși în Băile Herculane, ne-am împărtășit impresiile fie la masă, fie la recepția hotelului, unde pasionații de jocuri și-au dat întâlnire.

Duminică dimineața am plecat spre Cazanele Dunării, unde timp de 2 ore, ne-am plimbat cu barca prin cel mai frumos defileu al Dunării. Am admirat statuia Chipul lui Decebal, scluptată în piatră, înaltă de 55 metri și lată de 25 metri, nasul măsurând 7 metri.

Ne-am oprit la Peșterea Veterani, locul unde generalul austriac Federico Veterani s-a retras de atacul turcilor. Construind o fortăreață pe 3 niveluri, acum pot fi vizitate doar cele superioare, primul fiind inundat de apă.

O altă peșteră este Ponicova, care poate fi vizitată doar cu barca, însă din cauza nivelului scăzut al Dunării acest lucru nu a fost posibil.

Ajunși la mal, cei mai spirituali, au putut vizita Mânăstirea Mraconia, construită pe locul unui fost punct de observație și dirijare a vaselor de pe Dunăre.

Am admirat Dunărea pe tot drumul spre Hidrocentrala Porțile de Fier I, cea mai mare situată pe acest fluviu.

În drumul spre București am făcut un popas de 2 ore în Craiova, unde o parte din grup a mâncat, iar cealaltă parte a vizitat orașul.

Am admirat clădirile construite în stil baroc austriac: Univeristatea din Craiova, Judecătoria, Primăria, Consiliu Local.  Ne-am plimbat prin parcul englezesc, Piața Mihai Viteazu, Centrul Vechi care are niște clădiri superbe și o biserică „Sfântul Ilie“ cu o arhitectură impresionantă.

Am ajuns în București cu multe priveliști care ne-au rămas în memorie, locuri frumoase și prieteni cu care sperăm să ne întâlnim și în alte drumeții. România are locuri superbe, important este să ai cu cine să le descoperi, iar pentru asta există Hai să socializăm! 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s